Basarabia in versuri !

«Trecută prin foc şi prin sabie,
Furată, trădată mereu,
Eşti floare de dor Basarabie,
Eşti patria neamului meu.»
…Dumitru Matcovski

Trei culori

Straine pofte ne-au rapit
Cand via dulce, cand ogorul,
Dar nimeni nu a izbutit
Din piept sa smulga Tricolorul.
Fusese vremea mult prea crunta,
Si-atat ne-a ars de dansul dorul,
Ca azi ne strangem si la nunta
Si la botez cu Tricolorul.
Trei culori si-o singura iubire
Romaneasca,
Trei culori si-o singura vorbire
Romaneasca!
Trei culori si-o singura credinta
Romaneasca,
Trei culori si-o singura fiinta
Romaneasca!
de Grigore Vieru

Basarabie frumoasă

Basarabie frumoasa,
Bine te-ai gatit, mireasa,

Ca ti-aducem petitor, petitor
Mandrul nostru tricolor.
Basarabie mareata,
Bine te-ai trezit la viata,
Ca ti-aducem petitor, petitor
Mandrul nostru tricolor.
Basarabie maiastra,
A sosit si vremea noastra,
Si ti-aducem petitor, petitor,
Mandrul nostru tricolor.
Basarabie romana,
Hai sa dam mana cu maina,
Ca ti-aducem petitor, petitor,
Mandrul nostru tricolor.
Sa pornim la cununie,
Astazi pentru vesnicie
Ca ti-aducem petitor, petitor
Mandrul nostru tricolor.
Basarabie frumoasa,
Bine te-ai gatit mireasa,
Ca ti-aducem petitor, petitor,
Mandrul nostru tricolor.
(versuri cântate de Veta Biriş)

BASARABIA pe cruce

Se urca Basarabia pe cruce
Si cuie pentru ea se pregatesc
Si primavara jertfe noi aduce
Si plânge iarasi neamul românesc.
Noi n-avem nici un drept la fericire,
Mereu în casa moare cineva
Si n-are tara dreptul sa respire
Si nici pe-acela, simplu, de-a visa.
De-acolo unde s-a sfîrsit pamântul,
Vin triburi, sa ne ia pamânt si frati
Si-n fata lor abia rostim cuvântul
Si, prin tacere, suntem vinovati.
Ce cale poate tara sa apuce?
În tragica, neconvertita zi,
Se urca Basarabia pe cruce
Si nu stim învierea cînd va fi.
(Adrian Paunescu, Basarabia pe cruce)

Jale basarabeană

Românie, Românie
Ce-ai lasat Rusii sa vie
Sa ne duca ‘n pribegie?
Ca vin nesfarsita bruma
Si norocul ni-l sugruma,
Sugruma-i-ar foc si ciuma…
Stema scumpa de domnie
E si ea in pribegie.
Tara-i jale si urgie…
Lantul gleznele ne strânge,
Plânge tot Românul, plânge,
Nistrul duce numai sânge…
Pârcalabii si hatmanii
Trec prin noapte umbre stranii
Ca i-au turburat dusmanii…
Si in goana lor nebuna
Se inalta’n scari si suna
Jale grea din corn de luna…
Scoala-ti Tara, voevozii,
Ca pagânii-s multi ca bozii
Si ne latra ca zavozii…
Cheama-ti codrule, voinicii
Ca ne’neaca veneticii,
Capcaunii, bolsevicii…
Tu Hotin, strabun Hotin,
Esti azi singur si strain,
Si pagânii vin si vin…
Voi stejari de la Tigheci
Dati alarma pe poteci
Ca ne prapadim pe veci…
Nistrule, sa te ridici,
Capitan peste voinici,
Sa-i strivim pe venetici…
Furtunos sa iesi din maluri,
Peste sesuri, peste dealuri
Si sa-i ingropam sub valuri…
Sa le dam pamânt sub glie
Tuturor ce-or sa mai vie,
Românie, Românie…
de Vasile Posteuca

Bot de ţărână moldavă

Esti Suflet din sufletul neamului meu
Vibrezi ca o struna de veche vioara
Poate esti vestea trimisa de Dumnezeu
Pe care-o asteapta de secoli o Tara
Ai strâns la tine durere si doruri
Ajunse la noi din stravechi generatii
Le striga acum sa se-auda la ceruri
Ca un singur popor strajuieste Carpatii!
Te-apasa pe suflet cizma haina
Otrava respiri din fum de zavoduri
Si îti aud inima-n piept cum suspina
Privind la hotar ferecatele poduri.
Chemat-ai la tine durerile toate
Sa le aduni. Si pe toate-n mormânturi
le-ai duce, închipuindu-ti ca poate
Va fi mai bine peste-aceste pamânturi.
Cercara dusmanii veniti din pustiuri
S-astupe cu pumnii din Glasu-ti dogoarea
Atunci când spuneai ca din Tara de Sus,
Moldova e-a noastra, pâna la Marea !
N-ai strâns bucurii, pentru chin esti nascuta
Tu, bot de tarâna moldava. Mereu
am în ochi icoana-ti de vânturi batuta.
Esti suflet din sufletul neamului meu!
de Jorj Radu (Leonidei Lari)

Doină

De la Nistru pân’ la Tisa
Tot Românul plânsu-mi-s-a
Ca nu mai poate strabate
De-atâta strainatate.
Din Hotin si pân’ la Mare
Vin Muscalii de-a calare,
De la Mare la Hotin
Mereu calea ne-o atin;
Din Boian la Vatra Dornii
Au umplut omida cornii
Si strainul te tot paste,
De nu te mai poti cunoaste.
Sus la munte, jos la vale
Si-au facut dusmanii cale;
Din Satmar pâna ‘n Sacele
Numai vaduri ca acèle.
Vai de biet Român saracul,
Indarat tot da ca racul,
Nici îi merge, nici se ‘ndeamna,
Nici îi este toamna toamna,
Nici e vara vara lui
Si-i strain în tara lui.
Dela Turnu ‘n Dorohoiu
Curg dusmanii în puhoiu
Si s’aseaza pe la noi;
Si cum vin cu drum de fier,
Toate cântecele pier,
Sboara paserile toate
De neagra strainatate.
Numai umbra spinului
La usa crestinului.
Isi desbraca tara sânul,
Codrul frate cu Românul
De secure se tot pleaca
Si isvoarele îi seaca
Sarac în tara saraca!
Cine-au îndragit strainii
Mânca-i-ar inima cânii,
Mânca-i-ar casa pustia
Si neamul nemernicia.
Stefane, Maria Ta,
Tu la Putna nu mai sta,
Las’ Arhimandritului
Toata grija schitului,
Lasa grija Sfintilor
In sama parintilor,
Clopotele sa le traga
Ziua ‘ntreaga, noaptea ‘ntreaga,
Doar s’a ‘ndura Dumnezeu
Ca sa-ti mântui neamul tau!
Tu te ‘nalta din mormânt
Sa te-aud din corn sunând
Si Moldova adunând.
De-i suna din corn odata,
Ai s’aduni Moldova toata,
De-i suna de doua ori
Iti vin codri ‘n ajutor,
De-i suna a treia oara
Toti dusmanii or sa piara
Din hotara în hotara,
Indragi-i-ar ciorile
Si spânzuratorile!
de Mihai Eminescu

În limba ta

In aceeasi limba
Toata lumea plange,
In aceeasi limba
Rade un pamant.
Ci doar in limba ta
Durerea poti s-o mangai,
Iar bucuria
S-o preschimbi in cant.
In limba ta
Ti-e dor de mama,
Si vinul e mai vin,
Si pranzul e mai pranz.
Si doar in limba ta
Poti rade singur,
Si doar in limba ta
Te poti opri din plans.
Iar cand nu poti
Nici plange si nici rade,
Cand nu poti mangaia
Si nici canta,
Cu-al tau pamant,
Cu cerul tau in fata,
Tu taci atuncea
Tot in limba ta.
de Grigore Vieru

Calvarul deportarilor staliniste

Beria, Beria,
Ai umplut Siberia
Nu cu hoti, nu cu talhari,
Cu moldoveni gospodari.
De la sapa, de la plug,
I-ai luat pe toti buluc,
De la livezi, de la vii
I-ai adus in reci pustii.
I-ai adus cu mic, cu mare,
Sa petreaca zile-amare,
Amare si inghetate,
De vii, de morti blestemate.
Fi-ti-ar Berie sa-ti fie,
Sa n-ai scanduri de sicrie,
Sa zdohnesti, ca un bandit,
De tot neamu-afurisit.
.. din folclorul basarabenilor deportati de regimul stalinist, dupa 28 iunie 1940

Limba noastră

Limba noastra-i o comoara
În adâncuri înfundata
Un sirag de piatra rara
Pe mosie revarsata.
Limba noastra-i foc ce arde
Într-un neam, ce fara veste
S-a trezit din somn de moarte
Ca viteazul din poveste.
Limba noastra-i numai cântec,
Doina dorurilor noastre,
Roi de fulgere, ce spintec
Nouri negri, zari albastre.
Limba noastra-i graiul pâinii,
Când de vânt se misca vara;
In rostirea ei batrânii
Cu sudori sfintit-au tara.
Limba noastra-i frunza verde,
Zbuciumul din codrii vesnici,
Nistrul lin, ce-n valuri pierde
Ai luceferilor sfesnici.
Nu veti plânge-atunci amarnic,
Ca vi-i limba prea saraca,
Si-ti vedea, cât îi de darnic
Graiul tarii noastre draga.
Limba noastra-i vechi izvoade.
Povestiri din alte vremuri;
Si citindu-le ‘nsirate, –
Te-nfiori adânc si tremuri.
Limba noastra îi aleasa
Sa ridice slava-n ceruri,
Sa ne spiue-n hram si-acasa
Vesnicele adevaruri.
Limba noastra-i limba sfânta,
Limba vechilor cazanii,
Care o plâng si care o cânta
Pe la vatra lor taranii.
Înviati-va dar graiul,
Ruginit de multa vreme,
Stergeti slinul, mucegaiul
Al uitarii ‘n care geme.
Strângeti piatra lucitoare
Ce din soare se aprinde –
Si-ti avea în revarsare
Un potop nou de cuvinte.
Rasari-va o comoara
În adâncuri înfundata,
Un sirag de piatra rara
Pe mosie revarsata.
de Alexei Mateevici

Eminescu

La zidirea Soarelui, se stie,
Cerul a muncit o vesnicie,
Noi, muncind întocmai, ne-am ales cu,
Ne-am ales cu domnul Eminescu.
Domnul cel de pasare maiastra,
Domnul cel de nemurirea noastra-Eminescu.
Suntem în cuvânt si-n toate,
Floare de latinitate
Sub un cer cu stele sudice!
De avem sau nu drepate,
De avem sau nu drepate,
Eminescu sa ne judece.
Mi-l fura, Doamne, adineauri
Pe înaltul domn cu tot cu lauri.
Ma uscam de dor, în piept cu plânsul,
Nu stiam ca dor mi-era de dânsul,
Nu stiam ca doina mi-o furara
Cu stravechea si frumoasa Tara- Eminescu.
Acum am si eu pe lume parte:
Pot îmbratisa maiastra-ti carte,
Stiu ca frate-mi esti si-mi esti parinte,
Acum nimeni nu mapoate minte.
Bine ai venit în casa noastra,
Neamule, tu, floare mea albastra-Eminescu.
Suntem în cuvânt si-n toate
Floare de latinitate,
Sub un cer cu stele sudice!
De avem sau nu dreptate,
De avem sau nu drepate, Eminescu sa ne judece!
de Grigore Vieru